Întrebare

Toţi bărbaţii preferă blondele siliconate?

Fluturi de poveste

Oare câte zile la fel de "magice" voi mai avea? Tratamentul meu anti-stres e compus ...din stres. Mi-a fost recomandat de multe ori să reduc factorii ce declanşează această stare şi de la care mi se trag toate problemele, dar se pare că acest fapt e imposibil.

Am mai spus şi acum ceva timp, casa asta mă degradează psihic pe zi ce trece. Nu e de ajuns faptul că ziua licenţei se apropie şi simt că inima mea începe să bată din ce în ce mai tare şi fluturii din stomac nu sunt din cei coloraţi. Între timp trebuie să le fac faţă celor 2 surori, bunicilor, vecinilor, părinţilor...şi telefonului care mă disperă din 2 motive: mă sună de o săptămână un tip (ştiţi povestea din filmele americane în care fata aşteaptă chiar de a doua zi telefonul celui cu care a avut o primă întâlnire? Ei bine, tipul ăsta nu se mai opreşte din sunat şi nici măcar n-am fost la vreo întâlnire), căruia refuz să-i răspund din diferite motive şi nu mă sună doamna cu jobul care ar fi unicul lucru care m-ar scoate din lumea asta fără niciun strop de stabilitate.

O prietenă mi-a spus zilele trecute că-i lipşeşte singura persoană care o făcea să uite de probleme. Scriu la trecut, pentru că el nu mai e printre noi de câţiva ani. Ea...trăieşte aproape acelaşi stres ca şi mine. Revenind, o asemenea persoană mi-ar trebui şi mie. Ce tot spun, aşa ceva mi-am dorit dintotdeauna. O persoană care, prin simpla prezenţă, printr-o privire, un zâmbet sau un cuvânt, să mă facă să şterg din minte tot ce mi-a făcut rău până la momentul respectiv.

O asemenea persoană ar însemna un fel de medicament pentru trup şi suflet, un fel de escapadă din lumea tuturor problemelor, care, probabil mi-ar ajuta fluturii să zboare liberi către tărâmuri de poveste...

Fluturi pereche

"Sunt fericită, sunt fericită, sunt fericită...foarte fericită". Ha, ha...

Ei bine, nu e chiar aşa. Lipsesc atât de multe ca totul să fie măcar pe jumătate din tot ce mi-am dorit.

Încă mai am probleme la capitolul "a înţelege de ce unele lucruri se întâmplă aşa cum se întâmplă". Răspunsurile pe care le primesc sunt vagi, dar mai mult de atât nu cred că voi primi.

Azi dimineaţă...fluturii mei se treziseră vioi, dornici de iubire, dornici de alţi fluturi. Numai că ceilalţi fluturi erau adormiţi, fără chef să dea din aripioarele lor în jurul meu. De acum, acest fapt a devenit o obişnuiţă, semn că nu sunt fluturii mei pereche.

Mă întreb acum pe ce meleaguri zboară. Mă întreb ce culori au şi dacă îi caută pe ai mei...

Terapie cu fluturi

A revenit. Cine? Ce? Furia.

A încercat să mă domine în ultimele zile şi am reuşit s-o controlez un pic. În cazul meu furia revine ca replici mai mici ale unui mare cutremur. Cu siguranţă săptămâna trecută aş fi plâns cu capul în pernă şi aş fi refuzat să mănânc două zile. Dar acum...acum ceva îmi spune că-mi pot canaliza furia altfel, ca să nu fac rău nimănui. Nici măcar mie...

Fluturii, căci despre ei e vorba, m-ar putea ajuta să transform furia pe care o simt în energie pozitivă. Modul în care fluturaşii mei simpatici ar putea face asta e încă secret. Pentru voi, nu pentru mine.

Mă gândesc serios la ceea ce ar putea urma, dar încă nu ştiu la ce să mă aştept. Nu vreau s-o dau în bară iar şi să risipesc progresele pe care i-am făcut în ultimele zile. Cu toate astea, am reţineri.

Tot ce ştiu concret este că în ultimele zile am fost însoţită de un sentiment de bine, de căldură, fluturaşi coloraţi zburând prin mintea şi stomacul meu. Şi cred că şi alte persoane au observat schimbarea.

Târg de cărţi

Am reuşit să ajung astăzi la târg, din întâmplare. Nu ştiam că o să fie, nu ştiu câte zile a avut loc sau dacă o să mai fie. Vizita a fost scurtă, pentru că a început ploaia, iar târgul a fost în aer liber, aproape de faleză.

Din păcate am reuşit să vizitez doar un stand de cărţi, în rest m-am uitat fugitiv. Eram ca un copil lacom să mănânce tot ce prinde pe masă şi în frigider, numai că mie îmi venea să cumpăr toate cărţile.

Am luat doar 3, la preţuri destul de mici, deşi ochii mei alunecau şi spre multe altele. N-am rezistat când am văzut Memoriile unei gheişe (Arthur Golden) şi, pentru că tot e cartea mea preferată, mi-am spus că n-ar sta rău printre cărţile pe care le am deja. O citisem de la bibliotecă şi nu-mi venea s-o mai duc înapoi.

Am prins o ofertă, cumperi 3 cărţi şi plăteşti doar 2, aşa că am mai luat Parfumul (Patrick Sushind, recomandată de Alex`andra, cartea fiind ecranizată, prietenul meu făcându-mi o scurtă recenzie a lui) şi Vieţile secrete ale îndrăgostiţilor ( Simon Van Booy, pare interesantă).

Pe lângă astea erau o mulţime de cărţi care mai de care mai colorate, de-mi venea să le iau pe toate pe post de bibelouri.

Sper să mai prind un astfel de târg şi să nu plouă afară, ca să am timp să analizez toate ofertele.

Update: Am noroc, târgul mai ţine două zile. Sursa aici.

Almost there

Ieri zbura pe lângă mine. Azi...îmi întinde o "aripă" de ajutor. Oare e real?

În preajma lui

Îl simt. E ca şi cum l-aş vedea. E undeva aproape de mine, dar nu e al meu.

Îmi dă târcoale de ceva timp şi uneori chiar vreau să ştiu cum e să zbor cu aripile unui fluture ce nu-mi aparţine. Eu nu mai am niciunul acum. Ştiu că le acord o foarte mare importanţă în ceea ce scriu. Sunt importanţi. Cei mai importanţi...

Cândva ne-am fi putut juca împreună. Eu, fluturii mei şi alţii. Şi ce minunat ar fi fost. O lume colorată în roz, cu baloane de săpun şi sentimentele cele mai pure.

Acum...parcă aş striga după el. Poate n-are casă, poate are nevoie de cineva care să-l protejeze, iar eu mă ofer. Dar...dacă mă respinge? Bine că măcar n-am prea multe speranţe în legătură cu el. Probabil aparţine cuiva care-l caută prin lume, probabil nici nu mă vede. Şi eu tânjesc atât de mult să simt iar că trăiesc...