Am obosit sa fiu "eu"

M-as schimba intr-o clipa. As renunta la tot ce acum inseamna " eu ". M-as departa cu usurinta de " mine ", de defecte si asa presupusele calitati.

Vreau sa fiu altcineva, total diferita de ceea ce sunt. Cateodata imi doresc sa fiu o scorpie, sa-mi bat joc de cei din jur. Cateodata imi doresc sa fiu mai deschisa la minte, sa accept ceea ce acum nici prin cap nu-mi trece sa fac asta.

Sunt obosita. Ma extenuez zilnic( nu la efort fizic ma refer aici ), imi folosesc toate puterile in a face lucruri inutile sau in ganduri ce-mi fac mult rau.

Iau ca exemplu ziua de azi. Am revazut o persoana, o fata mai exact, ce face parte, oarecum, din trecutul meu. Mi-am amintit cat rau mi-a facut fantoma ei...caci m-a bantuit aproape in orice zi, zicandu-mi parca: " tu n-ai sa fi mai buna ca mine, n-o sa reusesti sa ma inlocuiesti ". Nu stiu de ce, dar privirea ei mi-a transmis azi acelasi lucru: radea de mine, de neputinta mea. Mi-am dat seama cam tarziu ca ce-mi transmitea ea in priviri era adevarat. N-am reusit sa inlocuiesc amintirea ei.

De fapt, acum imi pare bine ca n-am reusit. As fi regretat mai tarziu daca as fi ramas prinsa in acea panza de paianjen.

Imediat dupa aceasta revedere, o alta amintire mi-a rascolit gandurile...dar ramane in mintea mea, nescrisa pe undeva, ingropand-o din ce in ce mai adanc in suflet...

Si uite asa...am obosit sa fiu "eu"...sa las ( cum canta Laur) sa ma chinuie amintirile...